Despre județul Harghita putem spune că este situat în România, în partea estică a Transilvaniei, și nu este un secret nici faptul că întinderea lui este de 6639 metri pătrați, iar în 2002 a avut o populație de 326.020 locuitori.
O dată uzuală a cartotecii este să amintim cele 9 orașe, din care 4 municipii, 58 de comune și 236 de sate. Județul a luat ființă în 1968; numele lui nu este unul vechi, dar ne trimite la munții Harghita, care sunt cei mai înalți munți din județ (Harghita Mădăraș, 1801 m) după vârful Răchitiș (Munții Căliman, 2021 m).
De pe piscuri putem deja să ne coborâm în vale, deoarece munții, care constituie „coloana vertebrală” a județului, respectiv grupul central al Carpaților Orientali, care marchează granița estică, partea vestică e alcătuită din dealuri acoperite de lunci din zona Odorhei, mai departe se situează rozariul important al vieții județului, „rețeaua de depresiuni secuiești”, care este înclinat dinspre nord spre sud, se unește cu depresiuni tot mai largi cu grupul Bilbor-Borsec-Gheorgheni-Ciuc.
Județul Harghita este concomitent blând și aspru, în funcție de partea geografică pe care ne aflăm, mai aproape sau mai departe de cer, dacă trăim în preajma centrelor economico-sociale sau retras în locurile unde aerul este mai rar, dar mai curat. Despre clima lui putem să spunem că este moderată, vântul bate de obicei dinspre vest, dar tot aici este și polul frigului: comuna Joseni, unde temperatura uneori scade până la -40 ºC, concurează câteodată cu municipiul Miercurea Ciuc. Zăpada, de multe ori poate persista timp de 120-150 de zile, iar din această cauză debitul de apă este destul de bogat. Pe de o parte râurile Mureș și Olt, iar pe de altă parte pârâurile care se varsă în Târnave și Homoroade fac ca această margine a țării să fie atrăgătoare.
Originea vulcanică a munților a dat naștere la o frumusețea naturală deosebită, cum este lacul vulcanic Sfânta Ana din munții Ciomatul Mare Tinovul Mohoș, sutele de izvoare de apă minerală: sunt bogății, care – pe lângă calitățile umane – stau la originea conștiinței locale și a legendarei mândrii secuiești. Toate acestea sunt completate de Lacul Roșu și împrejurimile sale, care împreună cu legenda legată de acest loc, îmbogățește oferta de turism a regiunii.
Nu duce lipsă în faună și floră, dar plantele cultivate au parte de o tratație mai vitregă de către clima regiunii Harghita; datorită numărului redus de zile însorite o bună parte a legumelor și fructelor din piețele județului provin din zonele mai blânde, mai darnice, numai cartofii sunt fideli omului harghitean, de multe ori îi ajută la greu ca obiect de schimb.
Pe baza legii cererii și ofertei, județul Harghita primește cu drag vizitatorii, împarte cu ei valorile naturale și culturale. Grupurile de clădiri considerate monumente istorice pot fi admirate și eternizate, amintiri frumoase pot fi legate de ștrandurile termale și stațiunile climaterice, impresii durabile se pot strânge despre obiceiuri și tradiții sau despre arta culinară delicioasă și ospitalitatea ținutului secuiesc.
Eforturile de formare a valorilor câștigă tot mai mult teren pe ambele părți ale Harghitei, dezvoltarea tehnică, știința și numeroasele provocări ale erei moderne sunt prezente dar deocamdată tot lemnul, materia primă de construcții, lutul și sarea sunt atuul acestei regiuni.
Particularitatea cartotecii este că fișa de date se umple repede, cu toate că la scrierea textului apare deja renunțarea la totalitatea detaliilor, dar toate datele și însemnările primesc loc cu speranța ca prin pozele din volum să apară și imaginea vieții harghitene.
http://hargitamegye.ro/prezentare_geografica
« înapoi